Un nou început, în Egipt

Totul a pornit de la o dorinţă, un vis ce părea foarte îndepărtat şi care, cel mai probabil, nu  avea să se împlinească prea curând. Însă, spre surprinderea mea, câteva săptămâni mai târziu mă aflam în avion spre Cairo, Egipt. În jurul meu se vehiculau tot felul de idei cum că Egiptul nu este cel mai potrivit loc de mers în acea perioadă, însă vocea din interior a vorbit mai tare şi le-a acoperit pe restul. Şi bine a zis!

Ca orice adolescent entuziasmat abia ieşit de pe bancile liceului care pleacă “singur şi de nebun” în lumea largă să descopere posibilul şi imposibilul,îmi doream şi eu că internship-ul meu să fie plin de momente neaşteptate, care să îmi taie respiraţia, să fie mai mult decât îmi puteam imagina şi având în vedere că mă îndreptam către tărâmul faraonilor,toată compoziţia asta visam să fie învăluită demistere nabanuite.

Şi am ajuns la destinaţie, dar spre surprinderea (şi dezamăgirea) mea nu am găsit un război în plină desfăşurare, ci un oraş ce dormea vegheat de luminile sale colorate. De aici începe aventura! Şi aventură asta în ţara enigmelor m-a învăţat o grămadă de lucruri şi a adus în viaţa mea oameni care mereu vor avea un loc bine păstrat în sufletul meu. Am învăţat că totul se rezumă la oameni, că ei sunt cei ce lasă urme, ce pot schimba perspective şi vieţi. Au fost oameni care mi-au făcut buclucaşa mea călătorie mai grea, dar le mulţumesc pentru lectilepe care mi le-au predat, la polul opus au fost cei care m-au susţinut indiferent de situaţie şi au fost alţii care m-au inspirat şi motivat să dau tot ce este mai bun din mine şi care au crezut în mine chiardaca ne cunoşteam de scurt timp şi veneam din colţuri diferite ale lumii, au fost oameni… şi vor rămâne acolo!

Am avut norocul să locuiesc la o familie pe toată perioada internship-ului şi uite aşa acum mă pot mândri cu o pereche de părinţi în plus, o soră şi doi fraţi. Dar asta pentru că nu a fost orice familie, a fost cea mai bună familie! Din prima zi m-au făcut să mă simt de-a lor, m-au ajutat să gust din cultura lor şi mi-au oferit toată dragostea. Pe lângă ei a mai apărut o familie, care a fost acolo din clipa când am respirat pentru prima dată aerul umed al Egiptului şi până în cea în care cu ochii plini de lacrimi am călcat pe uşă aeroportului spre avionul cu destinaţia Bucureşti. Familia AIESEC 6th October! Aici m-am deschis şi am lăsat străini să intre în viaţa mea, să mă vadă aşa cum sunt eu şi ei au făcut la fel. Iar câteva săptămâni mai târziu am descoperit că aceştia nu mai sunt străini, au devenit prieteni,sprijin, motivaţie, au devenit prima mea familie AIESEC!

Egiptul a fost începutul unei poveşti frumoase şi cu fiecare zi trăiesc această poveste mai intens şi îmbrăţişez fiecare experienţă nouă cu optimism şi curiozitate.

Dacă vreun minut crezi că nu poţi, uita de asta! Uită de tot ce te ţine în loc şi porneşte în aventura ta, TRĂIEŞTE şi scrie-ţi povestea!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *